miercuri, 23 martie 2011

Moeciu de jos - Sat Magura ( Solitudinea-mi singura intr-o lume a singuratatii)

,Traseul descris: Moeciu de Jos - Sat Magura
Durata: 1h - 1h 1/4min

Descriere: Traseu relativ usor ce urmareste in prealabil drumul de acces auto de tip forestier ce leaga Moeciu de Magura. Pe timp nefavorabil accesul cu masina poate cauza probleme. Facandu-l la pas, serpentinele auto pot fi scurtate de-a lungul dealului, pe langa curtiile oamenilor urmand cararea putin vizibila, pana la intersectia in partea superioara cu drumul auto care ne va scoate in Magura. Ca repere vom avea stalpii de inalta tensiune si gardurile de lemn prezentate si-n pozele anexate acestui review.




Obiective: Peisagistica deosebita, Vizitarea Satului Magura, Biserica din centrul Satului, Punctele Belvedere de unde se pot observa creasta Pietrei Craiului cu Zona Prapasiile Zarnestilor, Satul vecin, Pestera si culmile Bucegilor. Deasemenea din drumul ce leaga Moeciu de Magura se pot distinge Moeciurile si Branul vazute de sus. Vizibilitate foarte buna in special pe cer senin.



Moeciu de jos era pentru ei. Facilitati, conditii... detalii confortabile ce tin de margarete, de stele... lucruri marunte, dar la care si eu, intr-un candva voi ajunge. Deocamdata, nu caut asta ... Si ii las aici. Eu... cu solitudinea-mi intr-un rucsasc pornim purtati de culorile toamnei. Intrebam pe strada care ar fi cel mai rapid si cel mai indicat drum spre Magura si cativa localnici ne indruma sa taiem serpentinele forestierului auto.



Si-asa pornim spre covorul inca verde, verde deranjat pe-alocuri de cate o frunza rapusa de toamna, sau de catre o capita integrata perfect in acest peisaj traditional romanesc. Culorile vorbesc cu mine. Fiecare nuanta isi poarta simpla poveste a ei. E vorba despre trairile lor, despre cum se schimba ele in functie de vremuri, despre cum pot muri ele cand vantul le condamna la acest sfarsit...sau cum vor fi ingropate de iarna cernandu-si cristalele...

In spatele nostru Moeciu de Jos parea din ce in ce mai mic. Era asemeni unui puzzle bine pus la punct... Puzzle din care nici un copil nazdravan n-a furat vreo piesa...Un loc in care urbanizarea s-a contopit cu natura...

Pasii mei isi continuau drumul, pe covorul viu, viu de verde, mirosind a racoare, chanel de roua...




Pe-alocuri ne indreptam privirea catre o casa... izolata parca de lume, departe de griji, de orice haina urbana... In fata ei, doua capite discuta ca-ntre fete, etalandu-si fiecare fanul, asemeni suvitelor unor blonde ispite...



Norii... reprezentand efemerul clipelor, trec peste un Moeci fardat de tigle rosiatice. Este un cadru spectaculos, un rasfat pentru privirea mea. In acelasi timp, solitundinea-mi sopteste ca aici este locul ideal pentru ea. Aici solitudinea mea, poate sa stea singura... O solitudine singura intr-o lumea a singuratatii invelita de o plapuma cu iz de furtuna. Solitudine mea tresare simtind fiecare fior provocat de vantul racoros... O solitudine in bataia vantului...



Apoi, ne continuam drumul de-a lungul stalpilor electrificati, semn ca ne apropiem din ce in ce mai mult de partea superioara a dealului, loc in care vom intersecta drumul auto ce urca spre Satul Magura.



Din cand in cand, mai privim inapoi... admirand inca doua domnisoare cu parul de fan, ce-si sorb trairile peisagistice cu o liniste parand de-un firesc aparte.



Inainte de-a iesi pe culme, privim gardul de lemn, pe langa care trecem... si parca rasfoim o fila de istorie. Lemnul vechi, cu riduri crapate de ani, parca-si spune povestea, aplecat de greutati...



De-ndata ce ajungem sus... tacerea ne este fulgerata de un fosnet plin de culoare. Portocaliul ne ingana un cantec ruginiu. Fiecare fosnet e o nota muzicala. Iar eu, la brat cu solitudinea, un cuplu ideal , asistand la un concert al naturii...



La sfarsitul concertului pasim din ce in ce mai mult spre o lumea a lui Alecsandri. Traiam intr-o lume de pastel. Un verde crud asemenei acuarelelor... Acuarele alese cu atatea migala si imbinate pe sevaletul naturii. Natura - pictorul meu preferat.



Dincolo de pasteluri, Magura ne asteapta primindu-ne cu un "Bun Venit" soptit de vant, aemenea unei doine demult pierdute...



Parca fiecare pas e o rasforie a unor file de poveste, file pastrandu-si vraja de altadata. Unde - altadata - inseamna... atunci; atunci de demult...





Linistea rurala imi da o traire aparte. Totul aici inseamna traditie. Traditia unui cascaval cu un gust unic... branza , simbol al perfectiunii culinare...



Fiecare cadru surprins parca-n eternitate, imi aminteste de natura lui Grigorescu. O natura perfecta, pictata in culori de toamna...





In Magura ceturile serii pudreaza mistere pe ulitele de pamant. Ce ironie... aici ceata aminteste de misterul smogului londonez, dar intr-un cadru plin de verde, iar jos, in Moeciu...misterul era redat de fumul gratarelor fumegand a ceafa de porc, mici, pastrame... Toate... niste contraste, diversitate de gusturi... momente si momente... peste care ceata se lasa usor, usor...






Iar eu... eu ma opresc. Acum, aici... nu mai este loc de cuvinte. Este doar traire si-atat. Eu si solitudinea...




Aici e locu-n care,
O floare... creste ca o floare,
Iar gandul meu de libertate,
Nu este-un vis...
E realitate.

Autor & Fotograf : Catana Cristian-Alexandru

4 comentarii:

ady_pitzi13 spunea...

mi-a placut

criss spunea...

absolut superbe peisajele surprinse de tine

Catana Cristian-Alexandru spunea...

multumesc

Cristian Motoiu spunea...

Frumoase atat locurile noastre cat si fotografiile care le-au surprins.
Prea frumoase pentru a nu le impartasi si pe reteaua sociala Google+ care vine cu viteza mai ales ca deja ai cont pe blogger deci trebuie doar sa-ti activezi contul de Google+, nu mai trebuie creat alt user.

Trimiteți un comentariu

©Copyright

Toate textele si imaginile aflate pe acest site sunt proprietatea autorului si nu pot fi folosite integral sau partial fara permisiunea acestuia, in concordanta cu legea nr 8/1996, privind dreptul de autor si drepturile conexe. Owners of copyright have the exclusive right to use and copy their works. Copyright owners can also authorize others to use their works. The use or copying of any work without permission from the owner of the copyright is a violation of the law number 8/1996.