A trecut si weekendul, au trecut si Zilele Bucurestiului, lasand in urma lor amintiri frumoase in care griul clasic urban, pret de cateva zile...a fost imbracat in haine pline de culoare, in haine de sarbatoare. Clipele hoinare au pornit la pas prin Bucuresti, incercand sa surprinda cat mai multe momente din aceasta metropola vie. Asadar, parcuri precum Herastrau, Tineretului, Unirii s-au alaturat clipelor hoinare si s-au lasat pozate. In Parcul Herastrau, vizitatorii au putut admira frumoasele casute de lemn, fiecare simbolizand colturi de traditie romaneasca sau...orientala, dupa caz. Obiecte traditionale de lemn, dulciuri de casa, straie populare...toate sunt detalii care prin culoare si simplitate furau privirile trecatorilor. Atmosfera a fost intregita de ansamblurile folclorice care-si faceau simtita prezenta pe scena amplasata in parc.
Pasind mai departe...in alt colt bucurestean, descoperim aceeasi atmosfera de sarbatoare si in Parcul Tineretului. Aici, bucurestenii au putut savura un frumos spectacol de echitatie, in care munca, curajul si loialitatea si-au dat mana pentru un show de neuitat.
Seara, petrecerea a continuat fie pe strazile Centrului Istoric al Bucrestiului unde a avut loc si Gala Folk You, dar si in Piata Constitutiei, unde duminica seara, ingerii au coborat, presarand in zborul lor tone si tone de fulgi, fulgi albi, fulgi de septembrie, fulgi de bucurie care au dovedit tuturor ca Bucurestiul stie sa se distreze, ca Bucurestiul este viu...si respira prin noi, noi care mai stim sa ne bucuram, nu doar de Zilele Bucurestiului ci...mereu.
Parcul Herastrau:
Parcul Tineretului:
Centrul Istoric al Bucurestiului :
Piata Constitutiei - Piata Ingerilor:
Zilele Bucurestiului - 552 ani " Bucuresti - Metropola Vie " - 16-18 septembrie 2011
, Iatǎ cum ale noastre clipe hoinare au ajuns şi-n împǎrǎţia Pietrei
Craiului, aceastǎ lume de stâncǎ, încǎrcatǎ de-o frumuseţe pitoreascǎ,
unde apele repezi şi reci ale Dâmbovicioarei îşi au obrâşia sub Vârful
La Om, croindu-şi apoi calea spre Dâmboviţa, mai limpede şi mai linǎ.
Bǎtrânul Crai îşi poartǎ sǎlbǎticia naturalǎ în care albul strǎlucitor
al crestei impresioneazǎ privirile oricǎrui cǎlǎtor care va ajunge la
poalele sale. Un tǎrâm de piatrǎ, de chei impresionante, de ţancuri şi
stânci, de piscuri semeţe din care se desprind fine pânze de grohotiş,
alǎturi de poienile cosite cu vrednicie de muntenii acestor locuri,
toate aceste imagini farmecǎ şi invitǎ la descoperirea acestor meleaguri
de doinǎ. Iar cel ce va veni aici, înţelegând şi respectând natura, va
fi rǎsplǎtit de micile minuni colorate ale Craiului, pe cât de frumoase,
pe-atât de ocrotite de lege – garofiţele Pietrei Craiului. Deasemenea,
trebuie evidenţiat faptul cǎ ne aflǎm pe teritoriul Parcului Naţional
Piatra Craiului, iar paşii noştri vor descoperi rezervaţiile naturale
ale acestui masiv.
Intregul complex al Cheilor Dâmbovicioarei însumeazǎ peste 20 de chei,
având o lungime totalǎ de peste 30 km. Cheile Dâmbovicioarei (cele
propriu-zise) sunt sǎpate în calcare, pe-o distanţǎ de aproximativ 2 km,
între depresiunile Podu Damboviţei şi Dâmbovicioara. Aceast labirint de
piatrǎ ni se înfǎţişeazǎ asemeni unui grandios monument cu pereţi
verticali, depǎşind în unele porţiuni 200 m. Privind cu atenţie
dispunerea rocilor, vom putea observa stratificarea calcarelor jurasice
de culoare cenuşie-albǎ (partea inferioarǎ) şi calcare albe – cretaice
inferioare, stratificate în plǎci (partea superioarǎ). Aceastǎ dispunere
a facilitat formarea nenumǎratelor peşteri care împânzesc bazinul
hidrografic al Dâmbovicioarei.
Un detaliu impresionant în aceastǎ
localitate îl reprezintǎ Asociaţia de Dezvoltare a Spiritului Muscelean
“Clubul Prieteniei”, condusǎ de Preşedintele Asociaţiei, Doamna Carmen
Bârloiu. Asociaţia are aproximativ 50 de membri, cu vârste cuprinse
între 5 şi 19 ani. Sunt tineri, sunt din aceste locuri şi cel mai
important, sunt simboluri ale tradiţiei muscelene. Bucuria şi inocenţa
lor îmbracǎ tradiţia zonalǎ, iar ei ne-o transmit prin intermediul
nenumǎratelor manifestǎri la care au participat, fie cǎ vorbim de
dansuri populare (Ansamblul de dansuri “Oraţia”), de seri de decembrie
când aceşti copii îmbujoraţi de ger aduc sfântul colind la porţile
sǎtenilor, sau de şezǎtori în jurul focului lui Sumedru, o importantǎ
sǎrbǎtoare localǎ.
Iatǎ,
aşadar cum la poale de Crai inocenţa, tradiţia şi cadrul natural se
împletesc pentru a da naştere acestui colţ al sufletului românesc, un
colţ de-un pitoresc aparte, purtându-şi numele cu mândrie…
Dâmbovicioara.
Articol publicat in Revista "Vacante la tara" - A.N.T.R.E.C.
,Clipe hoinare recomanda un articol despre Herghelia Dor Marunt publicat in Revista Vacante la Tara.
Text& Fotografii : Catana Cristian-Alexandru
Tot mai mulţi copii şi adolescenţi, în principal, îşi îndreaptǎ atenţia spre activitǎţile ecvestre. Mânaţi de curiozitate, de dorinţa de a descoperi aceastǎ lume, atraşi de blândeţea şi loialitatea cailor, din ce în ce mai mulţi paşi se îndreaptǎ spre porţile hergheliilor. Astǎzi, pentru noi, Herghelia Dor Mǎrunt şi-a deschis porţile.
E timpul sǎ lǎsǎm în urma noastrǎ tot ce ţine de urbanizare, de aglomeraţie, de agitaţia cotidianǎ şi sǎ pornim spre descoperirea unei noi lumi, mai liniştite, tradiţionale, în care fiecare om poate rasfoi o filǎ dintr-o poveste, o poveste de viaţǎ...
Astǎzi paşii noştri ne-au purtat pe meleagurile Câmpiei Ialomiţei, în Judeţul Cǎlaraşi, într-un sat de oameni liniştiţi, dar vrednici, pe uliţele cǎruia macii işi fluturau roşia libertate la fiecare mângâiere a vântului. Ca-n fiecare sat, bǎtrânii şedeau la poartǎ, pe-o bancǎ parcǎ uitatǎ de ani. Pe chipurile lor timpul a ridat griji, bucurii, necazuri, lecţii de viaţǎ pline de inţelepciune. Aici, este locul ideal în care putem înţelege ce-nseamnǎ tradiţia nealteratǎ de timp, unde ruralul de azi se-mpleteşte armonios cu ruralul de ieri, un loc în care poţi ajunge când dorul originilor satului românesc ne-ndeamnǎ spre aceste meleaguri. Aşadar, conduşi de dor, descoperim Satul Dor Mǎrunt având ca principalǎ atracţie turisticǎ, Herghelia Dor Mǎrunt....
Era o vreme cand toti alergam dupa o “Pepita” rugand-o sa…”Hai iubito nu fugi de mine…”. Cand “Pepita” cadea in plasa noastra… o chemam pe la un bairam, ca asa era pe-atunci… Desigur, “cand eram baiat acasa” …promiteam de-a dreptul solemn gagicii oficiale ca…”Haide nu fi suparata, ca doar n-am s-o fac eu lata…cand esti plecata.” . Oricum... parca fusesem orb cand ma combinasem cu ea. Si-acum rad cand imi amintesc ca ”aveam o gagica grasa…care ma iubea”… Si revenind la bairamul nostru, si la Pepita mea…o aduceam in sufragerie, boxele erau la locul lor, caseta rula in casetofon si…”Pas cu pas” simteam cum “ne cuprinde ritmul de chitara…”
A doua zi…era alta poveste. Ma saturasem si de gagica grasa si de Pepita si ieseam ca golanii pe la terase, prin fata blocului, alte bairame si totul era simplu. Imi si amintesc cum "de 3 zile cu baietii beam si chefuiam"…
Timpul trecea, dupa cum ziceam, pas cu pas… si incepeam sa inteleg cum e si cu maturizarea asta. Descoperam Femeia… aceasta creatura care "se hraneste cu zilele tale", purtandu-si "privirea dulce de fecioara" ca mai apoi, "s-o cuprinzi in brate" si sa observi "cum devine fiara"…
Toate-s etape ale vietii noastre.Zilele trec, zilele se joaca si se dau pe toboganul vietii. Clipele hoinare sunt etaje pe care le urcam.Dar vine si vremea cand ajungem sa o intalnim pe ea. Ea…aceea careia ii soptesti ca “daca maine ai pleca, in bucati m-as sfarama”. Oricare dintre noi ajungem la etapa in care o privim in ochi si ii soptim ca…”tu m-ai dat cu totul peste cap”. Apoi va sarutati, amintindu-va cum, “doua maini in taina s-au intalnit…”
Toate aceste detalii, versuri, emotii, amintiri… le-am retrait aseara, in Garajul Europa Fm, unde BOSQUITO a concertat ca la inceput. Vulturul hoinar s-a reintors in Romania si ne-a dovedit inca o data cum trairea si sufletul se impletesc intr-un dans izvorat din interetarea live a unor adevarati artisti.
Asadar, Clipele hoinare, au lasat pret de cateva clipe muntii deoparte si-au coborat in Garajul amintirilor de-atunci…de-atunci de-demult. Un “demult” retrait astazi!
Sectiunea Video by Clipe Hoinare:
1 - Bosquito - Cand ingerii pleaca
2 - Bosquito - Tigano
3 - Bosquito - Marcela
4 - Bosquito - Pepita ( O lectie pentru multi dintre noi ! Aceasta este definitia distractiei in forma pura, indiferent de varsta)
Toate textele si imaginile aflate pe acest site sunt proprietatea autorului si nu pot fi folosite integral sau partial fara permisiunea acestuia, in concordanta cu legea nr 8/1996, privind dreptul de autor si drepturile conexe. Owners of copyright have the exclusive right to use and copy their works. Copyright owners can also authorize others to use their works. The use or copying of any work without permission from the owner of the copyright is a violation of the law number 8/1996.
Sunt doar un poet,
Ce scrie rime – in fotografie,
Nu cred ca sunt unic,
Poate…si altii ar fi putut sa fie,
Dar n-au fost ei,
Ce azi sunt eu,
Poetul muntilor – din poezie.