Articol publicat in paginile revistei Vacante la tara !
Câmpina…o
poartă spre lumea munţilor, oraşul situat la 426 m deasupra mării, ce
ne primeşte cu răcoarea sa caracteristică şi ne invită să-i cunoaştem
istoria şi tradiţia. Este timpul să lăsăm pentru altă dată deja clasicul
drum spre Valea Pahovei şi preţ de câteva clipe să ne lăsăm chemaţi
sau… mai mult decât atât, să ne lăsăm purtaţi de magie…de stropul de
magie al Câmpinei. Şi cum să nu-şi laude micuţa sa prinţesă, când, încă de la frageda vârstă de doi ani şi jumătate, Iulia avea darul de a recunoaşte literele alfabetului român. Tot în jurul acestei vârste micuţa minune juvenilă descoperea lumea poeziei, o lume care o va adopta încă de la primele versuri, versuri pe care Iulia le memora şi le recita ca şi când însuşi versul ar fi un rând din poezia vieţii ei, un rând pe care-l însufleţeşte cu calda şi exacta sa pronunţie. Crescând în vârstă, la cei patru ani ai săi, înţelegea germana şi începea să devină atât povestitoarea cât şi personajul basmelor şi poveştilor încărcate de fantezie. Era o fantezie de care se simţea atât de mult atrasă, o fantezie atipică vârstei sale când alte fetiţe împleteau părul papuşilor sau ieşeau ore-n şir la sărit coarda pe alei.. Dar Iulia nu era aşa. Iulia şedea cuminte lângă străbunica sa din partea tatălui şi împreună desluşeau basmele cu frumoasele prinţese şi bravii cavaleri.
Când
a împlinit şase ani, Iulia îşi continua uimitoarea evoluţie
intelectuală şi deja manualele şcolare ale cursului primar nu mai
reprezentau nici o dificultate sau vreo necunoscută. Şi cum poveştile
însemnau foarte mult pentru ea, de multe ori identificându-se cu ele,
iat-o pe Iulia noastră lăsându-se purtată de condei, dând viaţă ideilor
sale în încântătoarele poveşti pe care le scria pentru cei mici. Mai
mult decât atât, chiar înainte de a împlini vârsta de 7 anişori, Iulia
începuse să scrie primele sale versuri. La opt ani neîmpliniţi, eleva
Haşdeu a trecut, fară nici o ezitare, examenele aferente celor patru
clase primare.
În
particular, Iulia şi-a îndreptat atenţia spre limbile germană, franceză
şi engleză. Probabil, după atâtea aspecte filologice, vă întrebaţi unde
e magia? Păi… magia apărea când micuţa Iulia lăsa deoparte lumea
literară, iar plăpândele sale degete dădeau naştere aromniilor muzicale
prin finele atingeri de pian. Da, Iulia Haşdeu deja învăţase să cânte la
pian şi pe lângă acest detaliu începuse să ia şi lecţii de canto.
Haideţi să mai presărăm puţină uimitoare magie juvenilă şi să ne-o
închipuim pe Iulia fară de scrieri literare, fară de ore muzicale, fără
de cântec… Probabil, credeţi că acum, Iulia este la joacă… Vă inşelaţi!
Iulia stă cuminte în preajma şevaletului pictându-şi magia în culori
bine alese, pentru că aşa cum spuneam în începutul descrierii micuţa
prinţesă a lui B.P Haşdeu, era un geniu în miniatură.Şcoala gimnazială a facut-o la Liceul Sf. Sava din Bucureşti, paralel cu susţinerea examenelor la Conservator.
Începând
cu anul 1881 Iulia Haşdeu, însoţită de mama sa, pleacă pentru a
continua studiile la Paris. Astfel, ea va fi admisă în clasa a treia la
Colegiul Sevigne din Paris. În iulie 1886 îşi va lua bacalaureatul în litere la Sorbona. În acelaşi timp, frecventa cursurile la “Ecole des Hautes Etudes”. Aflându-se la Paris, Iulia a început să ia lecţii de limba greacă şi de latină. În anul 1886, fiind studentă a Facultatii din Sorbona, Iulia Haşdeu a frecventat şi seminarul de pedagogie. În paralel cu acest seminar şi cu celelalte cursuri era înscrisă şi la licenţa în litere şi filozofie.
Un fapt incredibil ar fi fost că la numai 20 de ani ar fi devenit prima femeie doctor în litere a Facultăţii din Paris. Dar n-a fost să fie. Micuţa minune a fost răpusă de tuberculoză, necruţătoarea boală care se pare că a învins magia unei vieţi uimitoare.
În toamna lui 1888,
cu câteva luni înainte de a împlini 19 ani, Iulia moare, în camera ei.
Tăcerea s-a aşternut…însă, magie va fi şi după moarte, căci spiritul
Iuliei este viu, iar tatăl ei ştie prea bine acest lucru.“Cu ce naturii i-am greşit
N-am să dezleg
Pedeapsa ei n-am desluşit
Şi n-o-nţeleg.”
(Descurajare” – de Iulia Haşdeu)
Astăzi , Castelul Iulia Haşdeu din Câmpina
ni se înfăţişează ca un altar de piatră, construit de B.P.Haşdeu pentru
fiica sa, Iulia. Întreg edificiul este învăluit de simboluri, care rând
pe rând ne fac să întelegem şi mai mult tulburătorul destin al familiei
Haşdeu. Aici, practic, este altarul sufletelor lor…Însă, o simplă privire rătăcită nu te poate face să întelegi adevăratul sens al poveştii familiei Haşdeu. Acest monument, pentru a putea fi înţeles, trebuie sa fie “citit”. Doar privit cu superficialitate (cum a şi fost privit timp de-un secol) Castelul din Câmpina poate părea o simplă construcţie stranie şi-atât.
Dar magia nu este pentru oricine, cum nici simbolismul ales de bătrânul Haşdeu nu este unul întâmplător. Aşa cum spunea şi I.L.Caragiale, la castel, în fiecare colţ “materia spune ceva”.
Iar tu, cititorule, când vei pătrunde în castel, locul în care fiecare lucru aparţinând familiei Haşdeu a devnit un adevărat obiect de cult, te vei opri. Paşii tăi vor părea îngheţaţi. Fiorii se vor juca cu tine, iar tu, uşor cuprins de tremur, vei simţi răcoarea unor gânduri ce par să te învăluie. Dincolo de gratiile reci, geamurile par că se deschid iar vântul aduce dinspre alte sfere o voce bătrână, o voce răguşită de suferinţa pierderilor. Este vocea bătrânului Haşdeu care te atenţionează că…
"Noi suntem aci numai in gazdă. Pentru aceea, mai nainte de orice, trebuie să te prezint stăpînei casei".
Text& Foto : Cristian-Alexandru CATANǍ
Copyright: : Cristian-Alexandru CATANǍ & Revista Vacante la tara
Sursa: Revista Vacante la tara
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu