Articol publicat in paginile revistei Vacante la tara !
Câmpina…o
poartă spre lumea munţilor, oraşul situat la 426 m deasupra mării, ce
ne primeşte cu răcoarea sa caracteristică şi ne invită să-i cunoaştem
istoria şi tradiţia. Este timpul să lăsăm pentru altă dată deja clasicul
drum spre Valea Pahovei şi preţ de câteva clipe să ne lăsăm chemaţi
sau… mai mult decât atât, să ne lăsăm purtaţi de magie…de stropul de
magie al Câmpinei. Şi cum să nu-şi laude micuţa sa prinţesă, când, încă de la frageda vârstă de doi ani şi jumătate, Iulia avea darul de a recunoaşte literele alfabetului român. Tot în jurul acestei vârste micuţa minune juvenilă descoperea lumea poeziei, o lume care o va adopta încă de la primele versuri, versuri pe care Iulia le memora şi le recita ca şi când însuşi versul ar fi un rând din poezia vieţii ei, un rând pe care-l însufleţeşte cu calda şi exacta sa pronunţie. Crescând în vârstă, la cei patru ani ai săi, înţelegea germana şi începea să devină atât povestitoarea cât şi personajul basmelor şi poveştilor încărcate de fantezie. Era o fantezie de care se simţea atât de mult atrasă, o fantezie atipică vârstei sale când alte fetiţe împleteau părul papuşilor sau ieşeau ore-n şir la sărit coarda pe alei.. Dar Iulia nu era aşa. Iulia şedea cuminte lângă străbunica sa din partea tatălui şi împreună desluşeau basmele cu frumoasele prinţese şi bravii cavaleri.
Când
a împlinit şase ani, Iulia îşi continua uimitoarea evoluţie
intelectuală şi deja manualele şcolare ale cursului primar nu mai
reprezentau nici o dificultate sau vreo necunoscută. Şi cum poveştile
însemnau foarte mult pentru ea, de multe ori identificându-se cu ele,
iat-o pe Iulia noastră lăsându-se purtată de condei, dând viaţă ideilor
sale în încântătoarele poveşti pe care le scria pentru cei mici. Mai
mult decât atât, chiar înainte de a împlini vârsta de 7 anişori, Iulia
începuse să scrie primele sale versuri. La opt ani neîmpliniţi, eleva
Haşdeu a trecut, fară nici o ezitare, examenele aferente celor patru
clase primare.
În
particular, Iulia şi-a îndreptat atenţia spre limbile germană, franceză
şi engleză. Probabil, după atâtea aspecte filologice, vă întrebaţi unde
e magia? Păi… magia apărea când micuţa Iulia lăsa deoparte lumea
literară, iar plăpândele sale degete dădeau naştere aromniilor muzicale
prin finele atingeri de pian. Da, Iulia Haşdeu deja învăţase să cânte la
pian şi pe lângă acest detaliu începuse să ia şi lecţii de canto.
Haideţi să mai presărăm puţină uimitoare magie juvenilă şi să ne-o
închipuim pe Iulia fară de scrieri literare, fară de ore muzicale, fără
de cântec… Probabil, credeţi că acum, Iulia este la joacă… Vă inşelaţi!
Iulia stă cuminte în preajma şevaletului pictându-şi magia în culori
bine alese, pentru că aşa cum spuneam în începutul descrierii micuţa
prinţesă a lui B.P Haşdeu, era un geniu în miniatură.Şcoala gimnazială a facut-o la Liceul Sf. Sava din Bucureşti, paralel cu susţinerea examenelor la Conservator.
Începând
cu anul 1881 Iulia Haşdeu, însoţită de mama sa, pleacă pentru a
continua studiile la Paris. Astfel, ea va fi admisă în clasa a treia la
Colegiul Sevigne din Paris. În iulie 1886 îşi va lua bacalaureatul în litere la Sorbona. În acelaşi timp, frecventa cursurile la “Ecole des Hautes Etudes”. Aflându-se la Paris, Iulia a început să ia lecţii de limba greacă şi de latină. În anul 1886, fiind studentă a Facultatii din Sorbona, Iulia Haşdeu a frecventat şi seminarul de pedagogie. În paralel cu acest seminar şi cu celelalte cursuri era înscrisă şi la licenţa în litere şi filozofie.
Un fapt incredibil ar fi fost că la numai 20 de ani ar fi devenit prima femeie doctor în litere a Facultăţii din Paris. Dar n-a fost să fie. Micuţa minune a fost răpusă de tuberculoză, necruţătoarea boală care se pare că a învins magia unei vieţi uimitoare.
În toamna lui 1888,
cu câteva luni înainte de a împlini 19 ani, Iulia moare, în camera ei.
Tăcerea s-a aşternut…însă, magie va fi şi după moarte, căci spiritul
Iuliei este viu, iar tatăl ei ştie prea bine acest lucru.“Cu ce naturii i-am greşit
N-am să dezleg
Pedeapsa ei n-am desluşit
Şi n-o-nţeleg.”
(Descurajare” – de Iulia Haşdeu)
Astăzi , Castelul Iulia Haşdeu din Câmpina
ni se înfăţişează ca un altar de piatră, construit de B.P.Haşdeu pentru
fiica sa, Iulia. Întreg edificiul este învăluit de simboluri, care rând
pe rând ne fac să întelegem şi mai mult tulburătorul destin al familiei
Haşdeu. Aici, practic, este altarul sufletelor lor…Însă, o simplă privire rătăcită nu te poate face să întelegi adevăratul sens al poveştii familiei Haşdeu. Acest monument, pentru a putea fi înţeles, trebuie sa fie “citit”. Doar privit cu superficialitate (cum a şi fost privit timp de-un secol) Castelul din Câmpina poate părea o simplă construcţie stranie şi-atât.
Dar magia nu este pentru oricine, cum nici simbolismul ales de bătrânul Haşdeu nu este unul întâmplător. Aşa cum spunea şi I.L.Caragiale, la castel, în fiecare colţ “materia spune ceva”.
Iar tu, cititorule, când vei pătrunde în castel, locul în care fiecare lucru aparţinând familiei Haşdeu a devnit un adevărat obiect de cult, te vei opri. Paşii tăi vor părea îngheţaţi. Fiorii se vor juca cu tine, iar tu, uşor cuprins de tremur, vei simţi răcoarea unor gânduri ce par să te învăluie. Dincolo de gratiile reci, geamurile par că se deschid iar vântul aduce dinspre alte sfere o voce bătrână, o voce răguşită de suferinţa pierderilor. Este vocea bătrânului Haşdeu care te atenţionează că…
"Noi suntem aci numai in gazdă. Pentru aceea, mai nainte de orice, trebuie să te prezint stăpînei casei".
Text& Foto : Cristian-Alexandru CATANǍ
Copyright: : Cristian-Alexandru CATANǍ & Revista Vacante la tara
Sursa: Revista Vacante la tara
Aflat
la aproximativ 97 km. spre nord de Bucureşti, Castelul Iuliei Haşdeu
mai este cunoscut şi sub denumirea populară de “Templul Spiritului”. La
urma urmei, încă din denumire trebuia să ni se inducă această atmosferă
ocultă, mistică…atmosferă pe care o vom descoperi pe parcursul magicei
noastre călătorii prin tulburătoarea şi misterioasa lume a Iuliei.
Astfel, magia îşi are începutul între anii 1893 şi 1896, timp în care
Marele Templu al Câmpinei a fost ridicat de către Bogdan Petriceicu
Haşdeu în memoria micuţei sale prinţese, Iulia Haşdeu. Secretul acestei
construcţii are şi el, la rândul său, proporţii fanteziste. Se spune că
planurile aferente construcţiei castelului din Câmpina sunt rezultatele
şedinţelor de spiritism în care B.P Haşdeu se cufunda, lăsându-se purtat
de chemarea ocultă, pentru a auzi fictiva voce a fiicei sale, o voce
izvorâtă de dincolo de normalele percepţii. Astfel, toate aceste şoapte
îmbrăcate în detalii tehnice vor da naştere unui adevărat monument
încărcat de sacralitate, o bijuterie arhitecturală presărată cu origini
simbolice. Pas cu pas, edificiul devine aşa cum şi numele ne
sugerează…un adevărat Templu al Spiritului , al spiritului Iuliei.
Îndreptându-ne
paşii spre intrarea în Castelul Iuliei Haşdeu, observăm în partea
stângă, acolo unde toamna îşi foşneşte aspectele, statuia înfăţişându-l
pe B.P Haşdeu, tatăl Iuliei. Pare uşor ascuns, într-un loc în care
umbra-şi poartă veşnica nuanţă, stând împietrit, la umbra copacilor,
parcă nedorind ca profilul său să optureze imaginea de ansamblu a
Castelului Iuliei. Edificiul ni se înfăţişează prin 3 turnuri
impunătoare de piatră, detalii nelipsite de simbolism şi de interpretări
oculte. Astfel, distingem prezenţa cifrelor 3 şi 7, repere demne de
luat în seamă în multe cazuri, tratând simbolistica numerologică.
Aşadar, 3 turnuri şi 7 trepte ce ne călăuzesc paşii spre magia
descoperirii unei noi lumi, pe cât de simplă, pe-atât de complicată, la
fel ca şi viaţa Iuliei… Ridicându-ne uşor privirea, observăm deasupra
uşii, sculptat în basorelief, respectabilul blazon al Familiei Haşdeu,
purtând cu mândrie deviza familiei “Pro fide et patria". Alături
de-aceste cuvinte se află celebrele vorbe ale lui Galileo Galilei “ E
pur si muove”. Acum, dacă simţeaţi că ne îndepărtăm de partea magică,
continuăm sa ridicăm privirea noastră avidă de a descoperi noi si noi
lucruri şi privim deasupra cuvintelor pe care le-am menţionat. Astfel,
vom observa “Ochiul Divin” încadrat într-un triunghi. Şi curios din fire
de a elucida fiecare simbol, fiecare mister pe care mi-l trezea
întreaga atmosferă, cercetez şi descopăr însemnătatea acestui reper. Se
pare că “Ochiul Divin” reprezintă Ochiul Înţelepciunii lui Dumnezeu, un
simbol cu origini masonice. Ochiul Îl înfăţişează pe Marele Creator al
Universului, Dumnezeul nostru, al tuturor. Încadrând acest “Ochi Divin”
într-un triunghi, i se va acorda acestuia, simbolistica misterului,
reprezentat prin 3 ( iarăşi 3) atribute: înţelepciune, frumuseţe şi
forţă.
Trecând
pragul muzeului, vizitatorii au ocazia să admire portretele membrilor
familiei Haşdeu, obiecte aparţinând acestora alături de diverse
fotografii şi documente originale. Pe rafturile bătrânei biblioteci din
interior parcă celebrii scriitori se împrietenesc. Alături de ei, nu
lipseşte nici B.P Haşdeu prezent printr-o importantă colecţie de cărţi
si ediţii princeps aparţinând savantului român. Însă, acestea nu sunt
decât detalii, mărturii ale existenţei familiei Haşdeu. Dar dincolo
de-aceste mărturii, domneşte magia, magia poveştii Iuliei Haşdeu, o
poveste care părea să înceapă cu …”A fost odată o fată frumoasă… . Iulia
o chema…”. Şi pe cât de minunat părea să-nceapă această poveste ,
pe-atât de brusc s-a spulberat. Oare…aşa-i magia?
"Je
suis heureuse; je t'aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire.
Julie Hasdeu" - (Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; asta ar
trebui să-ţi fie îndeajuns. Iulia Haşdeu)
