Se afișează postările cu eticheta poze vechi munte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poze vechi munte. Afișați toate postările

sâmbătă, 7 mai 2011

E atat de 7 ( Povestea Caraimanului)

,
7 MAI - Caraimanul ... prima data ne-am cunoscut, undeva, intr-o primavara... prin 1999. Apoi... prin 2003, vara.


Insa... din 2007 s-a nascut Povestea Caraimanului. De-atunci, in fiecare an, pe data de 7 Mai... se mai scrie inca o fila din povestea zilei de 7 , de 7 Mai. Si azi... azi e atat de 7.

Povestea Caraimanului ( 2007)

Cum poti uita acele clipe minunate,
Ce s-au nascut pe marginea cabanei Caraiman?
Cum poti arunca o poveste scrisa in ziua de 7 ?
Gandeste-te ca a inflorit, abia acum 1 an .

Cum poti lasa in urma al Bucegilor Platou,
Cand ne jurasem langa Crucea Caraiman,
Ca intr-o buna zi, vom reveni din nou,
Azi, luna Mai, ziua a 7-a, a acestui an.

Imbratisati. Ora 19.00. Putin trecut de fix.
Purtati de vant, noi povesteam sub stele,
Povesti cu Babe si cu un Sfinx,
Si ne gandeam cati mai priveau atunci spre ele.

Cate iubiri s-au nascut prin varfuri de munti?
Si cate pier prin prapastii adanci?
Am ramas atat de putini, si eram, totusi, multi.
Anul trecut, pe 7 Mai, dar ce departe-i 7-le de-atunci!

Povestea Caraimanului ( 2008)

Si te privesc de-aici de sus,
Cat de copila-mi pari,
Dar o copila ce-nu mi da raspuns,
Nici azi, cand este 7 Mai...

Era cantecul nostru ce-l cantam,
In ziua aceea-n care,
Aveam tot Caraimanul la picioare,
Iar Jepii Mici ne recitau,
La unison cu Jepii Mari...
Ce frumos...ei formau corul,
Toti muntii-n jur ne-acompaniau,
Iar dincolo din nori ne intregea decorul,
Batranul Morar cu coltii sai,
El ne era...dirijorul...

Si-nvaluiti in atmosfera,
Mai jos in zarea-ndepartata,
Vedeam pe cineva cu-o fata...
Cum se miscau ambiguu si ciudat,
De parca ar fi fost din piatra...
Si brusc mirarea ne era mare,
Miscarea asta a lor...e un dans de fapt,
Iar personajele din zare,
Erau Batranul Sfinx, de gat cu Baba Mare.

Dar toate astea-au fost demult, candva,
Cand eram 2 indragostiti si atat,
Invaluiti sub vraja unui sfant cuvant...
Ce acum doar il port in amintire,
Si vars lacrimi de aici de Sus, din lumea mea,
Mi-e dor sa spun acel cuvant : Iubire...

In inchiere, Doamne..oare poti sa-mi dai,
Iar viata, pentru o clipa, azi de 7 mai?
Vreau sa fiu iarasi viu, si ea langa mine sa fie,
Sa mi spuna : La multi Ani, Iubitule...
Sa-mi spuna astazi...mie...

Povestea Caraimanului ( 2009 )- Scrisa de Bvd. Sincai, pe-o banca

O bancă, Bulevardul Şincai şi ziua mea de şapte,
O poză, o amintire ce-n minte-mi răzbate,
Chipul roze, ochi azurii, părul bălai,
Detalii pierdute, în ziua mea de şapte, a lunii lui Mai...

Caraimanul e locul în care noi doi,
Îmbrăţişaţi priveam norii, aducătorii de ploi,
În jur, doar anonimii ne ieşeau nouă-n cale,
Urcând din Buşteni, pe-a Jepilor vale.

Chitara era plăcerea savurată-n amurg,
Născătoare de cânturi, care pe brâne se scurg.
Două voci tremurânde, cu parfum de rom şi cafea,
Sus, Caraimanul e-un murmur, jos, Busteniul dormea.

Dragostea de munte, ne unea pe-amândoi,
Of...îmi vine să dau trei ani, trei file-napoi,
Dar...mă doare că din noi a rămas o poveste-ntr-o carte,
Iar eu, autorul, pe Bulevardul Şincai, în ziua mea de 7.

Povestea Caraimanului ( 2010 )

Racit…
Afara-i soare,
Afara ploua…
E sufletul unui artist,
Racit…
Dar, totusi, fericit…

Bolnav…
De vise, de dor…
Poteci ce urca,
Alte cobor…
Spre piscuri in ceturi,
Spre Busteniul sub nor…

Tusesc…
Un aer greu,
Apasator,
E iarasi greu,
Sa fii astazi, eu,
Iar ziua sa fie sapte,
Luna lui Mai
Si un Caraiman,
Sub nori,
De noi, departe…

Ratacesc,
Carari de-atunci,
Te vad cum fugi,
De ganduri…
Cum fug si eu,
Iar noi…
Ratacitori mereu,
Fugarii muntilor,
Prietenii stancilor…
Eterni paream…
Si-n ziua lui sapte…
Atunci…eram…
Eram…


Povestea Caraimanului ( 2011 ) - E atat de 7...

E atat de 7 azi,
Si-atat de primavara pentru noi…
Si totusi…
Timpul-l dau ‘napoi,
Sa rasfoiesc 7-le de-atunci…
La fel cum fac oamenii cei carunti,
Ce leaga intre ieri si azi,
Imaginare punti…

E atat de 7 azi,
Si-mi amintesc de Caraiman…
Un munte care an de an,
Il tot urcam, si-l coboram,
Pana-ajungeam, acolo sus,
Unde vantul are de spus,
Povesti cu 7 mai,
Batranului apus…

E atat de 7 azi,
Mi-e dor de corturi solitare,
Mi-atat de dor de munti,
Si dor de Caraiman,
Si doare…
Incat…
Pe 7 mai, la inserare…
Voi adormi cu Caraimanu-n gand
Si 7 Mai va fi...
In continuare …



Versuri & fotografii : Catana Cristian-Alexandru
copyright : http://clipe-hoinare.blogspot.com/

marți, 5 aprilie 2011

Anii mei prin Munti

,La 7 ani...frumos e muntele,
Cu paduri , case si fanete,
Dambovicioara curge udand “multele”,
“Multele” din jur ce vor sa ma invete.

La 8 ani...intreb ce e marcajul,
De ce-i vopseaua rosie-n dunga,
De ce sa nu arunc pe jos ambalajul?
De ce sa port pe cap eu gluga?

La 9 ani... de ce sa tin rucsac in spate?
De ce urca ciobanii-n Grind, la stana?
De ce imi spui ca-i frig la noapte?
De ce sa port puloverul de lana?

La 10 ani...incep sa citesc poezii,
Sa scriu mai frumos, decat mai sus, la 7,
Incep sa am din ce in ce mai multe fantezii,
Si inteleg de ce sa port puloverul la noapte...

La 11 ani, deja incep sa scriu frumos,
Sa caut rime mai...pretentioase,
Incep sa merg prin Chei, pe jos.
Sa ma atraga traseele periculoase.

La 12 ani...deja sunt flacau mare,
Nu il mai tin pe tata de mana mereu,
Ajung pe Valea Seaca-n Crai si e racoare,
Nu mai sunt cel mic. Ma simt un altul, Eu!

La 13 ani...incep sa ma atraga aspectele,
Imi vine sa mai las de-o parte creasta,
Parca e mai frumos sa ies cu fetele,
Si din atatea mi-am ales si eu nevasta.

La 14 ani...i-am spus lu' tata c-o iubesc,
Ca vreau s-o duc si eu la o cofetarie,
Tata a ras.Era acel ras parintesc,
“Chiar sunt un neinteles ? Ce mare porcarie!”

La 15 ani...mi-a dat papucii.Asa mi-a spus,
M-am enervat si l-am chemat pe tata,
Hai tata. Sunt gata...sa mergem cat mai sus,
Si-n doi ani sa ajungem chiar si-n Tatra!
La 16 ani...aveam par lung, balai,
De mana tot cu tata, dar era normal,
Ma ajuta...urcam spre Ascutit in Crai,
Nimic din jur nu imi era banal.

La 17 ani...eu si 3 amici,
Ne luaseram ghete de munte,
Si am pornit pe Jepii Mici,
Plini de ambitii...multe,multe...

18 ani. Doar Eu si-o Ea si acel An,
Cand doi juni frumosi, cu par balai,
Isi promiteau langa Cabana Caraiman,
Iubirea ce-si purtau pe 7 Mai.

19 ani.Capatam experienta mult visata,
Plecam de acasa si spuneam : "Pa Tata",
Ne adunam in fata...pe peronul garii,
Si ne visam peste 3 ore-n largul zarii...
Devenea o obisnuinta ce-mi placea,
Sa mergem toti cu Personalul,
Sa radem ca ne depasea Marfarul,
Sa ne-adunam pe 4 banchete,
Baieti cu baieti, fete cu fete,
Pe-o parte noi cu chitarile,
Pe cealalta ele cu cantarile...
Ne-au intrerupt cativa ardeleni,
"Bai Ametitilor...Aici, Busteni!"

20 ani.Restante pe la facultate,
Chinuri sa-nveti totu-ntr-o noapte,
Dar ce conta...aveam de toate...
Si viata-mi mergea mai departe!

La 21 ani iar m-au luat fetele...
De ce nu vii cu noi pe la terase?
Hai ca iesim prin Mall la ora sase,
Apoi, apar si unii tipi..."Hai mai Frate",
Hai ca e “rupere” la noapte,
Ne “dam” prin centru cu masinile,
Sa vina la noi fetele - cum vin la flori, albinele...
Si am zis Stop! Mi-ajunge anturajul,
In graba eu imi fac bagajul ;
Ma duc prin munti, pe undeva...
Ma duc...ce pana mea!!!

La 22 ani mi-am luat si primul piolet,
Alegandu-mi calea mea de alpinist,
La inceput, voi da cu Valea Alba piept,
E-un vis pe care eu mi l-am promis.

La 23 de primaveri traite,
Si pasi-mi multe cai au strabatut,
Iar ochi-mi din atatea zari privite,
Spuneau sufletului ca isi doresc mai mult.

La 24 de ani distinsi,
In minte cu ganduri si iluzii noi,
Visez linistea Apusenilor cei ninsi,
Sa ii savurez alaturi de voi...

La 25 de ani prima data am urcat
In locul unde gandul mi-a ramas,
E vorba de minunea Retezat…
In care-a ajuns si al meu pas…

Acum am 26 de ani , e aprile si va scriu,
Ca viata-mi este-un munte luminat de soare,
Ne revedem la 27, in mai, deci mai tarziu...
Asa de dragul meu si-al clipelor hoinare !

versuri : Catana Cristian-Alexandru











©Copyright

Toate textele si imaginile aflate pe acest site sunt proprietatea autorului si nu pot fi folosite integral sau partial fara permisiunea acestuia, in concordanta cu legea nr 8/1996, privind dreptul de autor si drepturile conexe. Owners of copyright have the exclusive right to use and copy their works. Copyright owners can also authorize others to use their works. The use or copying of any work without permission from the owner of the copyright is a violation of the law number 8/1996.