Don Juan de Crai ( Miorita de Crai)

,

Pe un picior de plai,
La poale de Crai,
Cum cobori din Grind,
La pas, nu fugind,
Se zareste-n zare,
O micuta f­loare,
Mica, roz, blajina,
Fara de vreo vina,
Mandra roz domnita,
Zisa Garofita...

Si mergand incet,
Pe la Brusturet,
Se coboara agale,
Spre sat,mai la vale,
Un cioban carunt,
Prapadit, marunt,
Fara oi in urma,
Fara de vreo turma,
E sarac...saracul,
Tine-n josu-i capul,
Pare resemnat,
Coborand spre sat...

Si gandind in urma,
Pe cand avea turma,
Branzica si lapte,
In traista din spate,
Si cobora vara,
Spre Dambovicioara,
Le vindea pe toate,
Si isi lua bucate,
Chiar bucate-alese,
De-o aroma pura...
Palinca de pruna... .

Si prin ochii mari,
Privind la hoinari,
Domnite ratacite,
Pentru el...ispite,
Blonde si subtiri,
Surse de amintiri,
De cand era vanjos,
Tanar si frumos,
Porecla-si purta,
El cu faima sa,
Un mandru'Don Juan,
Varianta...cioban... .

Acum, s-ales prafu',
Arata ca dracu',
Batran, rabegit,
Trist si-mbatranit,
Adio, Don Joan,
De zona muntean,
Adio miorite,
Adio fetite,
E doar el, iobagul,
Singur cu ciomagul,
Ce-l tine in mana,
Dar si ala...atarna .

Versuri & Fotografii : Catana Cristian-Alexandru