7 MAI - Caraimanul ... prima data ne-am cunoscut, undeva, intr-o primavara... prin 1999. Apoi... prin 2003, vara.
Insa... din 2007 s-a nascut Povestea Caraimanului. De-atunci, in fiecare an, pe data de 7 Mai... se mai scrie inca o fila din povestea zilei de 7 , de 7 Mai. Si azi... azi e atat de 7.
Povestea Caraimanului ( 2007)
Cum poti uita acele clipe minunate,
Ce s-au nascut pe marginea cabanei Caraiman?
Cum poti arunca o poveste scrisa in ziua de 7 ?
Gandeste-te ca a inflorit, abia acum 1 an .
Cum poti lasa in urma al Bucegilor Platou,
Cand ne jurasem langa Crucea Caraiman,
Ca intr-o buna zi, vom reveni din nou,
Azi, luna Mai, ziua a 7-a, a acestui an.
Imbratisati. Ora 19.00. Putin trecut de fix.
Purtati de vant, noi povesteam sub stele,
Povesti cu Babe si cu un Sfinx,
Si ne gandeam cati mai priveau atunci spre ele.
Cate iubiri s-au nascut prin varfuri de munti?
Si cate pier prin prapastii adanci?
Am ramas atat de putini, si eram, totusi, multi.
Anul trecut, pe 7 Mai, dar ce departe-i 7-le de-atunci!
Povestea Caraimanului ( 2008)
Si te privesc de-aici de sus,
Cat de copila-mi pari,
Dar o copila ce-nu mi da raspuns,
Nici azi, cand este 7 Mai...
Era cantecul nostru ce-l cantam,
In ziua aceea-n care,
Aveam tot Caraimanul la picioare,
Iar Jepii Mici ne recitau,
La unison cu Jepii Mari...
Ce frumos...ei formau corul,
Toti muntii-n jur ne-acompaniau,
Iar dincolo din nori ne intregea decorul,
Batranul Morar cu coltii sai,
El ne era...dirijorul...
Si-nvaluiti in atmosfera,
Mai jos in zarea-ndepartata,
Vedeam pe cineva cu-o fata...
Cum se miscau ambiguu si ciudat,
De parca ar fi fost din piatra...
Si brusc mirarea ne era mare,
Miscarea asta a lor...e un dans de fapt,
Iar personajele din zare,
Erau Batranul Sfinx, de gat cu Baba Mare.
Dar toate astea-au fost demult, candva,
Cand eram 2 indragostiti si atat,
Invaluiti sub vraja unui sfant cuvant...
Ce acum doar il port in amintire,
Si vars lacrimi de aici de Sus, din lumea mea,
Mi-e dor sa spun acel cuvant : Iubire...
In inchiere, Doamne..oare poti sa-mi dai,
Iar viata, pentru o clipa, azi de 7 mai?
Vreau sa fiu iarasi viu, si ea langa mine sa fie,
Sa mi spuna : La multi Ani, Iubitule...
Sa-mi spuna astazi...mie...
Povestea Caraimanului ( 2009 )- Scrisa de Bvd. Sincai, pe-o banca
O bancă, Bulevardul Şincai şi ziua mea de şapte,
O poză, o amintire ce-n minte-mi răzbate,
Chipul roze, ochi azurii, părul bălai,
Detalii pierdute, în ziua mea de şapte, a lunii lui Mai...
Caraimanul e locul în care noi doi,
Îmbrăţişaţi priveam norii, aducătorii de ploi,
În jur, doar anonimii ne ieşeau nouă-n cale,
Urcând din Buşteni, pe-a Jepilor vale.
Chitara era plăcerea savurată-n amurg,
Născătoare de cânturi, care pe brâne se scurg.
Două voci tremurânde, cu parfum de rom şi cafea,
Sus, Caraimanul e-un murmur, jos, Busteniul dormea.
Dragostea de munte, ne unea pe-amândoi,
Of...îmi vine să dau trei ani, trei file-napoi,
Dar...mă doare că din noi a rămas o poveste-ntr-o carte,
Iar eu, autorul, pe Bulevardul Şincai, în ziua mea de 7.
Povestea Caraimanului ( 2010 )
Racit…
Afara-i soare,
Afara ploua…
E sufletul unui artist,
Racit…
Dar, totusi, fericit…
Bolnav…
De vise, de dor…
Poteci ce urca,
Alte cobor…
Spre piscuri in ceturi,
Spre Busteniul sub nor…
Tusesc…
Un aer greu,
Apasator,
E iarasi greu,
Sa fii astazi, eu,
Iar ziua sa fie sapte,
Luna lui Mai
Si un Caraiman,
Sub nori,
De noi, departe…
Ratacesc,
Carari de-atunci,
Te vad cum fugi,
De ganduri…
Cum fug si eu,
Iar noi…
Ratacitori mereu,
Fugarii muntilor,
Prietenii stancilor…
Eterni paream…
Si-n ziua lui sapte…
Atunci…eram…
Eram…
Povestea Caraimanului ( 2011 ) - E atat de 7...
E atat de 7 azi,
Si-atat de primavara pentru noi…
Si totusi…
Timpul-l dau ‘napoi,
Sa rasfoiesc 7-le de-atunci…
La fel cum fac oamenii cei carunti,
Ce leaga intre ieri si azi,
Imaginare punti…
E atat de 7 azi,
Si-mi amintesc de Caraiman…
Un munte care an de an,
Il tot urcam, si-l coboram,
Pana-ajungeam, acolo sus,
Unde vantul are de spus,
Povesti cu 7 mai,
Batranului apus…
E atat de 7 azi,
Mi-e dor de corturi solitare,
Mi-atat de dor de munti,
Si dor de Caraiman,
Si doare…
Incat…
Pe 7 mai, la inserare…
Voi adormi cu Caraimanu-n gand
Si 7 Mai va fi...
In continuare …
Versuri & fotografii : Catana Cristian-Alexandru
copyright : http://clipe-hoinare.blogspot.com/
1 comentarii:
foarte frumos Cristian,
Toti stim cat este de frumos. Cred ca este ca
un drog aceste drumetii. Odata ce ai fost in munti, ai baut apa de izvor ai respirat aerul
inaltimilor, nu poti uita usor.
Am citit poeziile si mi-au placut foarte mult.
Iti doresc o zi frumoasa si calatorii placute!
Ion Manoliu ~ Father
Trimiteți un comentariu